inova
Portuguese
Verb
inova
Romanian
Etymology
Borrowed from French innover, Latin innovare.
Verb
a inova (third-person singular present inovează, past participle inovat) 1st conj.
- to innovate
Conjugation
conjugation of inova (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a inova | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | inovând | ||||||
| past participle | inovat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | inovez | inovezi | inovează | inovăm | inovați | inovează | |
| imperfect | inovam | inovai | inova | inovam | inovați | inovau | |
| simple perfect | inovai | inovași | inovă | inovarăm | inovarăți | inovară | |
| pluperfect | inovasem | inovaseși | inovase | inovaserăm | inovaserăți | inovaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să inovez | să inovezi | să inoveze | să inovăm | să inovați | să inoveze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | inovează | inovați | |||||
| negative | nu inova | nu inovați | |||||