munci
Romanian
Etymology
From Proto-Slavic *mǫčiti.
Pronunciation
Verb
a munci (third-person singular present muncește, past participle muncit) 4th conj.
- to work
Conjugation
conjugation of munci (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a munci | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | muncind | ||||||
| past participle | muncit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | muncesc | muncești | muncește | muncim | munciți | muncesc | |
| imperfect | munceam | munceai | muncea | munceam | munceați | munceau | |
| simple perfect | muncii | munciși | munci | muncirăm | muncirăți | munciră | |
| pluperfect | muncisem | munciseși | muncise | munciserăm | munciserăți | munciseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să muncesc | să muncești | să muncească | să muncim | să munciți | să muncească | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | muncește | munciți | |||||
| negative | nu munci | nu munciți | |||||