preslușnic
Jump to navigation
Jump to search
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Borrowed from Old Church Slavonic прѣслоушьникъ (prěslušĭnikŭ).
Noun
[edit]preslușnic m (plural preslușnici)
- (obsolete) an disobedient person
Declension
[edit]Declension of preslușnic
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (un) preslușnic | preslușnicul | (niște) preslușnici | preslușnicii |
| genitive/dative | (unui) preslușnic | preslușnicului | (unor) preslușnici | preslușnicilor |
| vocative | preslușnicule | preslușnicilor | ||
References
[edit]- preslușnic in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN