prihăni

Romanian

Etymology

From prihană.

Verb

a prihăni (third-person singular present prihănește, past participle prihănit) 4th conj.

1. (obsolete) to accuse

Conjugation

    conjugation of prihăni (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a prihăni
gerund			prihănind
past participle			prihănit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	prihănesc	prihănești	prihănește	prihănim	prihăniți	prihănesc
	imperfect	prihăneam	prihăneai	prihănea	prihăneam	prihăneați	prihăneau
	simple perfect	prihănii	prihăniși	prihăni	prihănirăm	prihănirăți	prihăniră
	pluperfect	prihănisem	prihăniseși	prihănise	prihăniserăm	prihăniserăți	prihăniseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să prihănesc	să prihănești	să prihănească	să prihănim	să prihăniți	să prihănească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		prihănește			prihăniți
	negative		nu prihăni			nu prihăniți

References

• prihăni in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN