păienjeni

Romanian

Etymology

From păianjen.

Verb

a păienjeni (third-person singular present păienjenește, past participle păienjenit) 4th conj.

1. to cover with cobwebs
2. to lose clarity of sight

Conjugation

    conjugation of păienjeni (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a păienjeni
gerund			păienjenind
past participle			păienjenit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	păienjenesc	păienjenești	păienjenește	păienjenim	păienjeniți	păienjenesc
	imperfect	păienjeneam	păienjeneai	păienjenea	păienjeneam	păienjeneați	păienjeneau
	simple perfect	păienjenii	păienjeniși	păienjeni	păienjenirăm	păienjenirăți	păienjeniră
	pluperfect	păienjenisem	păienjeniseși	păienjenise	păienjeniserăm	păienjeniserăți	păienjeniseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să păienjenesc	să păienjenești	să păienjenească	să păienjenim	să păienjeniți	să păienjenească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		păienjenește			păienjeniți
	negative		nu păienjeni			nu păienjeniți

References

• păienjeni in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN