romanța
Jump to navigation
Jump to search
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Borrowed from Italian romanzare.
Verb
[edit]a romanța (third-person singular present romanțează, past participle romanțat) 1st conj.
- to romanticize
Conjugation
[edit] conjugation of romanța (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a romanța | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | romanțând | ||||||
| past participle | romanțat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | romanțez | romanțezi | romanțează | romanțăm | romanțați | romanțează | |
| imperfect | romanțam | romanțai | romanța | romanțam | romanțați | romanțau | |
| simple perfect | romanțai | romanțași | romanță | romanțarăm | romanțarăți | romanțară | |
| pluperfect | romanțasem | romanțaseși | romanțase | romanțaserăm | romanțaserăți | romanțaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să romanțez | să romanțezi | să romanțeze | să romanțăm | să romanțați | să romanțeze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | romanțează | romanțați | |||||
| negative | nu romanța | nu romanțați | |||||