rostogoli
Romanian
Etymology
From rostogol, probably from rotocol, a derivative of roată.
Verb
a rostogoli (third-person singular present rostogolește, past participle rostogolit) 4th conj.
- to roll
- to somersault
Conjugation
conjugation of rostogoli (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a rostogoli | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | rostogolind | ||||||
| past participle | rostogolit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | rostogolesc | rostogolești | rostogolește | rostogolim | rostogoliți | rostogolesc | |
| imperfect | rostogoleam | rostogoleai | rostogolea | rostogoleam | rostogoleați | rostogoleau | |
| simple perfect | rostogolii | rostogoliși | rostogoli | rostogolirăm | rostogolirăți | rostogoliră | |
| pluperfect | rostogolisem | rostogoliseși | rostogolise | rostogoliserăm | rostogoliserăți | rostogoliseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să rostogolesc | să rostogolești | să rostogolească | să rostogolim | să rostogoliți | să rostogolească | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | rostogolește | rostogoliți | |||||
| negative | nu rostogoli | nu rostogoliți | |||||