samodrăjavnic
Jump to navigation
Jump to search
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Borrowed from Old Church Slavonic самодръжавьнъ (samodrŭžavĭnŭ).
Noun
[edit]samodrăjavnic m (plural samodrăjavnici)
Declension
[edit]Declension of samodrăjavnic
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) samodrăjavnic | samodrăjavnicul | (niște) samodrăjavnici | samodrăjavnicii |
genitive/dative | (unui) samodrăjavnic | samodrăjavnicului | (unor) samodrăjavnici | samodrăjavnicilor |
vocative | samodrăjavnicule | samodrăjavnicilor |
References
[edit]- samodrăjavnic in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN