satisfăcut

Romanian

Etymology

From the past participle of satisface.

Pronunciation

• IPA^(key): /ˌsa.tis.fəˈkut/

Adjective

satisfăcut m or n (feminine singular satisfăcută, masculine plural satisfăcuți, feminine and neuter plural satisfăcute)

1. satisfied

Declension

Declension of satisfăcut

		singular			plural
		masculine	neuter	feminine	masculine	neuter	feminine
nominative/ accusative	indefinite	satisfăcut		satisfăcută	satisfăcuți	satisfăcute
	definite	satisfăcutul		satisfăcuta	satisfăcuții	satisfăcutele
genitive/ dative	indefinite	satisfăcut		satisfăcute	satisfăcuți	satisfăcute
	definite	satisfăcutului		satisfăcutei	satisfăcuților	satisfăcutelor

Synonyms

• mulțumit

Antonyms

• nesatisfăcut
• nemulțumit

Related terms

• nesatisface
• nesatisfacere
• nesatisfacție
• satisface
• satisfacere
• satisfacție
• satisfăcător

 

Verb

satisfăcut

1. past participle of satisface