scărpina
See also: scarpina
Romanian
Etymology
From Latin scarpināre, present active infinitive of scarpinō.
Verb
a scărpina (third-person singular present scarpină, past participle scărpinat) 1st conj.
- to scratch (to rub a surface with a sharp object)
- (reflexive) to scratch, to itch (rub/scratch to relieve an itch)
Conjugation
conjugation of scărpina (first conjugation, no infix)
| infinitive | a scărpina | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | scărpinând | ||||||
| past participle | scărpinat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | scarpin | scarpini | scarpină | scărpinăm | scărpinați | scarpină | |
| imperfect | scărpinam | scărpinai | scărpina | scărpinam | scărpinați | scărpinau | |
| simple perfect | scărpinai | scărpinași | scărpină | scărpinarăm | scărpinarăți | scărpinară | |
| pluperfect | scărpinasem | scărpinaseși | scărpinase | scărpinaserăm | scărpinaserăți | scărpinaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să scarpin | să scarpini | să scarpine | să scărpinăm | să scărpinați | să scarpine | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | scarpină | scărpinați | |||||
| negative | nu scărpina | nu scărpinați | |||||