spârcui
Jump to navigation
Jump to search
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Verb
[edit]a spârcui (third-person singular present spârcuiește, past participle spârcuit) 4th conj.
- to tear up
Conjugation
[edit] conjugation of spârcui (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a spârcui | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | spârcuind | ||||||
| past participle | spârcuit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | spârcuiesc | spârcuiești | spârcuiește | spârcuim | spârcuiți | spârcuiesc | |
| imperfect | spârcuiam | spârcuiai | spârcuia | spârcuiam | spârcuiați | spârcuiau | |
| simple perfect | spârcuii | spârcuiși | spârcui | spârcuirăm | spârcuirăți | spârcuiră | |
| pluperfect | spârcuisem | spârcuiseși | spârcuise | spârcuiserăm | spârcuiserăți | spârcuiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să spârcuiesc | să spârcuiești | să spârcuiască | să spârcuim | să spârcuiți | să spârcuiască | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | spârcuiește | spârcuiți | |||||
| negative | nu spârcui | nu spârcuiți | |||||