strămoș

Romanian

Etymology

From stră- +‎ moș.

Noun

strămoș m (plural strămoși)

1. ancestor

Declension

Declension of strămoș

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) strămoș	strămoșul	(niște) strămoși	strămoșii
genitive/dative	(unui) strămoș	strămoșului	(unor) strămoși	strămoșilor
vocative	strămoșule		strămoșilor

Synonyms

• străbun

Antonyms

• descendent
• urmaș

Related terms

• strămoșesc
• strămoșește

See also

• străbunic