supția

Romanian

Verb

a supția (third-person singular present supțiază, past participle supțiat) 1st conj.

1. Obsolete form of subția.

Conjugation

    conjugation of supția (first conjugation, no infix)

infinitive			a supția
gerund			supțiind
past participle			supțiat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	supții	supții	supție	supțiem	supțiați	supție
	imperfect	supțiam	supțiai	supția	supțiam	supțiați	supțiau
	simple perfect	supțiai	supțiași	supție	supțiarăm	supțiarăți	supțiară
	pluperfect	supțiasem	supțiaseși	supțiase	supțiaserăm	supțiaserăți	supțiaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să supții	să supții	să supție	să supțiem	să supțiați	să supție
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		supție			supțiați
	negative		nu supția			nu supțiați

References

• supția in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN