tânăruț

Romanian

Etymology

From tânăr +‎ -uț.

Adjective

tânăruț m or n (feminine singular tânăruță, masculine plural tânăruți, feminine and neuter plural tânăruțe)

1. diminutive of tânăr

Declension

Declension of tânăruț

		singular			plural
		masculine	neuter	feminine	masculine	neuter	feminine
nominative/ accusative	indefinite	tânăruț		tânăruță	tânăruți	tânăruțe
	definite	tânăruțul		tânăruța	tânăruții	tânăruțele
genitive/ dative	indefinite	tânăruț		tânăruțe	tânăruți	tânăruțe
	definite	tânăruțului		tânăruței	tânăruților	tânăruțelor

References

• tânăruț in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN