tătărî

Romanian

Etymology

From tătar.

Verb

a tătărî (third-person singular present tătărăște, past participle tătărît) 4th conj.

1. to rebuke

Conjugation

    conjugation of tătărî (fourth conjugation, no infix)

infinitive			a tătărî
gerund			tătărând
past participle			tătărât
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	tătăr	tătări	tătără	tătărâm	tătărâți	tătără
	imperfect	tătăram	tătărai	tătăra	tătăram	tătărați	tătărau
	simple perfect	tătărâi	tătărâși	tătărî	tătărârăm	tătărârăți	tătărâră
	pluperfect	tătărâsem	tătărâseși	tătărâse	tătărâserăm	tătărâserăți	tătărâseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să tătăr	să tătări	să tătăre	să tătărâm	să tătărâți	să tătăre
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		tătără			tătărâți
	negative		nu tătărî			nu tătărâți

References

• tătărî in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN