văita

See also: vaita and väitä

Romanian

Alternative forms

• văieta

Etymology

From vai. Cf. also Albanian vajtoj.

Verb

a văita (third-person singular present vaită, past participle văitat) 1st conj.

1. (reflexive) to whine, bemoan, wail, complain, lament

Conjugation

    conjugation of văita (first conjugation, no infix)

infinitive			a văita
gerund			văitând
past participle			văitat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	vait	vaiți	vaită	văităm	văitați	vaită
	imperfect	văitam	văitai	văita	văitam	văitați	văitau
	simple perfect	văitai	văitași	văită	văitarăm	văitarăți	văitară
	pluperfect	văitasem	văitaseși	văitase	văitaserăm	văitaserăți	văitaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să vait	să vaiți	să vaite	să văităm	să văitați	să vaite
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		vaită			văitați
	negative		nu văita			nu văitați

See also

• plânge