zâmbi

Romanian

Etymology

Derived from Proto-Slavic *zǫbъ (“tooth”), cf.Bulgarian зъбя се (zǎbja se).

Pronunciation

• IPA^(key): /zɨmˈbi/

Verb

a zâmbi (third-person singular present zâmbește, past participle zâmbit) 4th conj.

1. to smile

Conjugation

    conjugation of zâmbi (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a zâmbi
gerund			zâmbind
past participle			zâmbit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	zâmbesc	zâmbești	zâmbește	zâmbim	zâmbiți	zâmbesc
	imperfect	zâmbeam	zâmbeai	zâmbea	zâmbeam	zâmbeați	zâmbeau
	simple perfect	zâmbii	zâmbiși	zâmbi	zâmbirăm	zâmbirăți	zâmbiră
	pluperfect	zâmbisem	zâmbiseși	zâmbise	zâmbiserăm	zâmbiserăți	zâmbiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să zâmbesc	să zâmbești	să zâmbească	să zâmbim	să zâmbiți	să zâmbească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		zâmbește			zâmbiți
	negative		nu zâmbi			nu zâmbiți

Synonyms

• surâde

Derived terms

• zâmbet
• zâmbire
• zâmbitor
• zâmbitură
• zâmbăreț