zăcământ

Romanian

Etymology

zăcea +‎ -mânt, after French gisement.

Noun

zăcământ n (plural zăcăminte)

1. deposit (of oil, minerals); bed (of coal, ore etc.)

Declension

Declension of zăcământ

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) zăcământ	zăcământul	(niște) zăcăminte	zăcămintele
genitive/dative	(unui) zăcământ	zăcământului	(unor) zăcăminte	zăcămintelor
vocative	zăcământule		zăcămintelor