înmiresmat
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
Past participle of înmiresma.
Adjective[edit]
înmiresmat m or n (feminine singular înmiresmată, masculine plural înmiresmați, feminine and neuter plural înmiresmate)
Declension[edit]
Declension of înmiresmat
| singular | plural | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
| nominative/ accusative |
indefinite | înmiresmat | înmiresmată | înmiresmați | înmiresmate | ||
| definite | înmiresmatul | înmiresmata | înmiresmații | înmiresmatele | |||
| genitive/ dative |
indefinite | înmiresmat | înmiresmate | înmiresmați | înmiresmate | ||
| definite | înmiresmatului | înmiresmatei | înmiresmaților | înmiresmatelor | |||