dănuit

Romanian

Etymology

Past participle of dănui.

Adjective

dănuit m or n (feminine singular dănuită, masculine plural dănuiți, feminine and neuter plural dănuite)

1. (obsolete) gifted

Declension

Declension of dănuit

		singular			plural
		masculine	neuter	feminine	masculine	neuter	feminine
nominative/ accusative	indefinite	dănuit		dănuită	dănuiți	dănuite
	definite	dănuitul		dănuita	dănuiții	dănuitele
genitive/ dative	indefinite	dănuit		dănuite	dănuiți	dănuite
	definite	dănuitului		dănuitei	dănuiților	dănuitelor

Verb

dănuit (past participle of dănui)

1. past participle of dănui

References

• dănuit in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN