împrospăta
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
From proaspăt.
Verb[edit]
a împrospăta (third-person singular present împrospătează, past participle împrospătat) 1st conj.
Conjugation[edit]
conjugation of împrospăta (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a împrospăta | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | împrospătând | ||||||
| past participle | împrospătat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | împrospătez | împrospătezi | împrospătează | împrospătăm | împrospătați | împrospătează | |
| imperfect | împrospătam | împrospătai | împrospăta | împrospătam | împrospătați | împrospătau | |
| simple perfect | împrospătai | împrospătași | împrospătă | împrospătarăm | împrospătarăți | împrospătară | |
| pluperfect | împrospătasem | împrospătaseși | împrospătase | împrospătaserăm | împrospătaserăți | împrospătaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să împrospătez | să împrospătezi | să împrospăteze | să împrospătăm | să împrospătați | să împrospăteze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | împrospătează | împrospătați | |||||
| negative | nu împrospăta | nu împrospătați | |||||