înșelător

From Wiktionary, the free dictionary
Jump to navigation Jump to search

Romanian[edit]

Etymology[edit]

From înșela +‎ -ător.

Adjective[edit]

înșelător m or n (feminine singular înșelătoare, masculine plural înșelători, feminine and neuter plural înșelătoare)

  1. deceptive

Declension[edit]