înavuțit

Romanian

Etymology

Past participle of înavuți.

Noun

înavuțit n (plural înavuțituri)

1. enriching

Declension

Declension of înavuțit

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) înavuțit	înavuțitul	(niște) înavuțituri	înavuțiturile
genitive/dative	(unui) înavuțit	înavuțitului	(unor) înavuțituri	înavuțiturilor
vocative	înavuțitule		înavuțiturilor

Verb

înavuțit (past participle of înavuți)

1. past participle of înavuți

References

• înavuțit in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN