încântător

From Wiktionary, the free dictionary
Jump to navigation Jump to search
See also: incantator

Romanian[edit]

Etymology[edit]

From încânta +‎ -ător.

Pronunciation[edit]

Adjective[edit]

încântător m or n (feminine singular încântătoare, masculine plural încântători, feminine and neuter plural încântătoare)

  1. delightful, enchanting

Declension[edit]