îngăduință
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
Noun[edit]
îngăduință f (uncountable)
Declension[edit]
declension of îngăduință (singular only)
| singular | ||
|---|---|---|
| f gender | indefinite articulation | definite articulation |
| nominative/accusative | (o) îngăduință | îngăduința |
| genitive/dative | (unei) îngăduințe | îngăduinței |
| vocative | îngăduință, îngăduințo | |