îngreca
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
Inherited from Vulgar Latin *ingrevicāre, a verb based on early Medieval Latin grevem, alteration of Latin gravem. Compare Aromanian ngricari.
Verb[edit]
a îngreca (third-person singular present îngreacă, past participle îngrecat) 1st conj.
- (archaic) to weigh down
- (archaic) be pregnant, to conceive
Conjugation[edit]
conjugation of îngreca (first conjugation, no infix)
| infinitive | a îngreca | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | îngrecând | ||||||
| past participle | îngrecat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | îngrec | îngreci | îngreacă | îngrecăm | îngrecați | îngreacă | |
| imperfect | îngrecam | îngrecai | îngreca | îngrecam | îngrecați | îngrecau | |
| simple perfect | îngrecai | îngrecași | îngrecă | îngrecarăm | îngrecarăți | îngrecară | |
| pluperfect | îngrecasem | îngrecaseși | îngrecase | îngrecaserăm | îngrecaserăți | îngrecaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să îngrec | să îngreci | să îngrece | să îngrecăm | să îngrecați | să îngrece | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | îngreacă | îngrecați | |||||
| negative | nu îngreca | nu îngrecați | |||||