înscăuna
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
Verb[edit]
a înscăuna (third-person singular present înscăunează, past participle înscăunat) 1st conj.
- to enthrone
Conjugation[edit]
conjugation of înscăuna (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a înscăuna | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | înscăunând | ||||||
| past participle | înscăunat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | înscăunez | înscăunezi | înscăunează | înscăunăm | înscăunați | înscăunează | |
| imperfect | înscăunam | înscăunai | înscăuna | înscăunam | înscăunați | înscăunau | |
| simple perfect | înscăunai | înscăunași | înscăună | înscăunarăm | înscăunarăți | înscăunară | |
| pluperfect | înscăunasem | înscăunaseși | înscăunase | înscăunaserăm | înscăunaserăți | înscăunaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să înscăunez | să înscăunezi | să înscăuneze | să înscăunăm | să înscăunați | să înscăuneze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | înscăunează | înscăunați | |||||
| negative | nu înscăuna | nu înscăunați | |||||