înspăimântător
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
From înspăimânta + -ător.
Adjective[edit]
înspăimântător m or n (feminine singular înspăimântătoare, masculine plural înspăimântători, feminine and neuter plural înspăimântătoare)
Declension[edit]
Declension of înspăimântător
| singular | plural | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
| nominative/ accusative |
indefinite | înspăimântător | înspăimântătoare | înspăimântători | înspăimântătoare | ||
| definite | înspăimântătorul | înspăimântătoarea | înspăimântătorii | înspăimântătoarele | |||
| genitive/ dative |
indefinite | înspăimântător | înspăimântătoare | înspăimântători | înspăimântătoare | ||
| definite | înspăimântătorului | înspăimântătoarei | înspăimântătorilor | înspăimântătoarelor | |||