învăța minte
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
First attested in the 1870s.
Verb[edit]
a învăța minte (third-person singular present învață minte, past participle învățat minte) 1st conj. (idiomatic)
- (transitive) to teach a lesson
- (reflexive) to learn one’s lesson
References[edit]
- învăța in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language)