amenințat
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
From amenința.
Noun[edit]
amenințat n (plural amenințaturi)
Declension[edit]
Declension of amenințat
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (un) amenințat | amenințatul | (niște) amenințaturi | amenințaturile |
| genitive/dative | (unui) amenințat | amenințatului | (unor) amenințaturi | amenințaturilor |
| vocative | amenințatule | amenințaturilor | ||
Verb[edit]
amenințat (past participle of amenința)