antricot
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
Borrowed from French entrecôte.
Noun[edit]
antricot n (plural antricoate)
Declension[edit]
Declension of antricot
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) antricot | antricotul | (niște) antricoate | antricoatele |
genitive/dative | (unui) antricot | antricotului | (unor) antricoate | antricoatelor |
vocative | antricotule | antricoatelor |