arestuit
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
Past participle of arestui.
Adjective[edit]
arestuit m or n (feminine singular arestuită, masculine plural arestuiți, feminine and neuter plural arestuite)
Declension[edit]
Declension of arestuit
singular | plural | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
nominative/ accusative |
indefinite | arestuit | arestuită | arestuiți | arestuite | ||
definite | arestuitul | arestuita | arestuiții | arestuitele | |||
genitive/ dative |
indefinite | arestuit | arestuite | arestuiți | arestuite | ||
definite | arestuitului | arestuitei | arestuiților | arestuitelor |
Verb[edit]
arestuit (past participle of arestui)