bănuielnic

From Wiktionary, the free dictionary
Jump to navigation Jump to search

Romanian[edit]

Etymology[edit]

From bănuială +‎ -nic.

Adjective[edit]

bănuielnic m or n (feminine singular bănuielnică, masculine plural bănuielnici, feminine and neuter plural bănuielnice)

  1. suspicious

Declension[edit]

References[edit]

  • bănuielnic in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN