clorura

Italian

Pronunciation

• IPA^(key): /kloˈru.ra/
• Rhymes: -ura
• Hyphenation: clo‧rù‧ra

Verb

clorura

1. inflection of clorurare:
   1. third-person singular present indicative
   2. second-person singular imperative

Anagrams

• curarlo

Romanian

Etymology

Borrowed from French chlorurer.

Verb

a clorura (third-person singular present clorurează, past participle clorurat) 1st conj.

1. to chlorinate

Conjugation

    conjugation of clorura (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a clorura
gerund			clorurând
past participle			clorurat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	clorurez	clorurezi	clorurează	clorurăm	clorurați	clorurează
	imperfect	cloruram	clorurai	clorura	cloruram	clorurați	clorurau
	simple perfect	clorurai	clorurași	clorură	clorurarăm	clorurarăți	clorurară
	pluperfect	clorurasem	cloruraseși	clorurase	cloruraserăm	cloruraserăți	cloruraseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să clorurez	să clorurezi	să clorureze	să clorurăm	să clorurați	să clorureze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		clorurează			clorurați
	negative		nu clorura			nu clorurați