consimțit
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
From consimți.
Adjective[edit]
consimțit m or n (feminine singular consimțită, masculine plural consimțiți, feminine and neuter plural consimțite)
Declension[edit]
Declension of consimțit
| singular | plural | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
| nominative/ accusative |
indefinite | consimțit | consimțită | consimțiți | consimțite | ||
| definite | consimțitul | consimțita | consimțiții | consimțitele | |||
| genitive/ dative |
indefinite | consimțit | consimțite | consimțiți | consimțite | ||
| definite | consimțitului | consimțitei | consimțiților | consimțitelor | |||
Verb[edit]
consimțit (past participle of consimți)