constituitor

From Wiktionary, the free dictionary
Jump to navigation Jump to search

Latin[edit]

Verb[edit]

cōnstituitor

  1. second/third-person singular future passive imperative of cōnstituō

Romanian[edit]

Etymology[edit]

From constitui +‎ -itor.

Adjective[edit]

constituitor m or n (feminine singular constituitoare, masculine plural constituitori, feminine and neuter plural constituitoare)

  1. constituting

Declension[edit]

Declension of constituitor
singular plural
masculine neuter feminine masculine neuter feminine
nominative/
accusative 		indefinite constituitor constituitoare constituitori constituitoare
definite constituitorul constituitoarea constituitorii constituitoarele
genitive/
dative 		indefinite constituitor constituitoare constituitori constituitoare
definite constituitorului constituitoarei constituitorilor constituitoarelor

Noun[edit]

constituitor m (plural constituitori)

  1. constituter

Declension[edit]

Declension of constituitor
singular plural
indefinite articulation definite articulation indefinite articulation definite articulation
nominative/accusative (un) constituitor constituitorul (niște) constituitori constituitorii
genitive/dative (unui) constituitor constituitorului (unor) constituitori constituitorilor
vocative constituitorule constituitorilor

References[edit]

  • constituitor in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN
Retrieved from "https://en.wiktionary.org/w/index.php?title=constituitor&oldid=74446014"