contopit

Romanian

Etymology

Past participle of contopi.

Adjective

contopit m or n (feminine singular contopită, masculine plural contopiți, feminine and neuter plural contopite)

1. unified

Declension

Declension of contopit

		singular			plural
		masculine	neuter	feminine	masculine	neuter	feminine
nominative/ accusative	indefinite	contopit		contopită	contopiți	contopite
	definite	contopitul		contopita	contopiții	contopitele
genitive/ dative	indefinite	contopit		contopite	contopiți	contopite
	definite	contopitului		contopitei	contopiților	contopitelor

Verb

contopit (past participle of contopi)

1. past participle of contopi

References

• contopit in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN