covor
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
Borrowed from Russian ковёр (kovjór).
Noun[edit]
covor n (plural covoare)
Declension[edit]
Declension of covor
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (un) covor | covorul | (niște) covoare | covoarele |
| genitive/dative | (unui) covor | covorului | (unor) covoare | covoarelor |
| vocative | covorule | covoarelor | ||