dezîncântământ
Jump to navigation
Jump to search
Romanian
[edit]Etymology
[edit]From dez- + încânta + -ământ.
Noun
[edit]dezîncântământ n (uncountable)
- (dated) disappointment (emotion)
Declension
[edit] declension of dezîncântământ (singular only)
singular | ||
---|---|---|
n gender | indefinite articulation | definite articulation |
nominative/accusative | (un) dezîncântământ | dezîncântământul |
genitive/dative | (unui) dezîncântământ | dezîncântământului |
vocative | dezîncântământule |