dezvăța
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
From dez- + învăța, or less likely from a Vulgar Latin root *disvitiāre, from *vitiāre (in the sense of "accustom, habituate, familiarize"), from Latin vitium (“vice”). Compare Aromanian dizvets, dizvitsari, cf. also Italian divezzare, svezzare.
Verb[edit]
a dezvăța (third-person singular present dezvață, past participle dezvățat) 1st conj.
- to unlearn, become unfamiliar with, forget how to do something, wean from, stop or break off a habit
Conjugation[edit]
conjugation of dezvăța (first conjugation, no infix)
| infinitive | a dezvăța | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | dezvățând | ||||||
| past participle | dezvățat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | dezvăț | dezveți | dezvață | dezvățăm | dezvățați | dezvață | |
| imperfect | dezvățam | dezvățai | dezvăța | dezvățam | dezvățați | dezvățau | |
| simple perfect | dezvățai | dezvățași | dezvăță | dezvățarăm | dezvățarăți | dezvățară | |
| pluperfect | dezvățasem | dezvățaseși | dezvățase | dezvățaserăm | dezvățaserăți | dezvățaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să dezvăț | să dezveți | să dezvețe | să dezvățăm | să dezvățați | să dezvețe | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | dezvață | dezvățați | |||||
| negative | nu dezvăța | nu dezvățați | |||||