dimineață

See also: dimineața

Romanian

Etymology

From de *mâneață, from Vulgar Latin *mānitia, or from Late Latin dē māne (“early in the morning”) + the Romanian suffix -eață. Compare Aromanian dimineatsã.

Pronunciation

• IPA^(key): /di.mi.ˈne̯a.t͡sə/

• Audio:

  (file)

• Rhymes: -at͡sə
• Hyphenation: di‧mi‧nea‧ță

Noun

dimineață f (plural dimineți)

1. morning

Declension

Declension of dimineață

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) dimineață	dimineața	(niște) dimineți	diminețile
genitive/dative	(unei) dimineți	dimineții	(unor) dimineți	dimineților
vocative	dimineață, dimineațo		dimineților

Derived terms

• azi-dimineață
• bună dimineața
• dimineața
• diminecioară
• dis-de-dimineață

Related terms

• mâine

Further reading

• dimineață in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language)
• Marius Sala, Gheorghe Mihăilă, editors (2007), “dimineáță”, in Dicționarul Limbii Române‎^[1], volume 1, part 5, Bucharest: Romanian Academy, →ISBN, pages 1050–1053