dumicat
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
Past participle of dumica.
Noun[edit]
dumicat m (plural dumicați)
Declension[edit]
Declension of dumicat
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (un) dumicat | dumicatul | (niște) dumicați | dumicații |
| genitive/dative | (unui) dumicat | dumicatului | (unor) dumicați | dumicaților |
| vocative | dumicatule | dumicaților | ||