gradua

From Wiktionary, the free dictionary
Jump to navigation Jump to search
See also: graduá and gradúa

Catalan[edit]

Verb[edit]

gradua

  1. inflection of graduar:
    1. third-person singular present indicative
    2. second-person singular imperative

Finnish[edit]

Noun[edit]

gradua

  1. partitive singular of gradu

French[edit]

Pronunciation[edit]

Verb[edit]

gradua

  1. third-person singular past historic of graduer

Italian[edit]

Verb[edit]

gradua

  1. inflection of graduare:
    1. third-person singular present indicative
    2. second-person singular imperative

Anagrams[edit]

Portuguese[edit]

Verb[edit]

gradua

  1. inflection of graduar:
    1. third-person singular present indicative
    2. second-person singular imperative

Romanian[edit]

Etymology[edit]

Borrowed from French graduer.

Verb[edit]

a gradua (third-person singular present graduează, past participle graduat) 1st conj.

  1. to change gradually

Conjugation[edit]

    conjugation of gradua (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a gradua
gerund graduând
past participle graduat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present graduez graduezi graduează graduăm graduați graduează
imperfect graduam graduai gradua graduam graduați graduau
simple perfect graduai graduași graduă graduarăm graduarăți graduară
pluperfect graduasem graduaseși graduase graduaserăm graduaserăți graduaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să graduez să graduezi să gradueze să graduăm să graduați să gradueze
imperative — tu — — voi —
affirmative graduează graduați
negative nu gradua nu graduați

References[edit]

  • gradua in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN
Retrieved from "https://en.wiktionary.org/w/index.php?title=gradua&oldid=77283304"