hipobromit
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
Borrowed from French hypobromite.
Noun[edit]
hipobromit m (plural hipobromiți)
Declension[edit]
Declension of hipobromit
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) hipobromit | hipobromitul | (niște) hipobromiți | hipobromiții |
genitive/dative | (unui) hipobromit | hipobromitului | (unor) hipobromiți | hipobromiților |
vocative | hipobromitule | hipobromiților |
References[edit]
- hipobromit in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN