introspecta
Jump to navigation
Jump to search
Latin[edit]
Participle[edit]
intrōspecta
- inflection of intrōspectus:
Participle[edit]
intrōspectā
Romanian[edit]
Etymology[edit]
Borrowed from French introspecter.
Verb[edit]
a introspecta (third-person singular present introspectează, past participle introspectat) 1st conj.
- to introspect
Conjugation[edit]
conjugation of introspecta (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a introspecta | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | introspectând | ||||||
| past participle | introspectat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | introspectez | introspectezi | introspectează | introspectăm | introspectați | introspectează | |
| imperfect | introspectam | introspectai | introspecta | introspectam | introspectați | introspectau | |
| simple perfect | introspectai | introspectași | introspectă | introspectarăm | introspectarăți | introspectară | |
| pluperfect | introspectasem | introspectaseși | introspectase | introspectaserăm | introspectaserăți | introspectaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să introspectez | să introspectezi | să introspecteze | să introspectăm | să introspectați | să introspecteze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | introspectează | introspectați | |||||
| negative | nu introspecta | nu introspectați | |||||