oblăduință

From Wiktionary, the free dictionary
Jump to navigation Jump to search

Romanian[edit]

Etymology[edit]

From oblădui +‎ -ință.

Noun[edit]

oblăduință f (plural oblăduințe)

  1. (obsolete) domination

Declension[edit]

Declension of oblăduință
singular plural
indefinite articulation definite articulation indefinite articulation definite articulation
nominative/accusative (o) oblăduință oblăduința (niște) oblăduințe oblăduințele
genitive/dative (unei) oblăduințe oblăduinței (unor) oblăduințe oblăduințelor
vocative oblăduință, oblăduințo oblăduințelor

References[edit]

  • oblăduință in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN
Retrieved from "https://en.wiktionary.org/w/index.php?title=oblăduință&oldid=71004762"