sfârșit
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
From the past participle of sfârși.
Pronunciation[edit]
Noun[edit]
sfârșit n (plural sfârșituri)
Declension[edit]
Declension of sfârșit
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (un) sfârșit | sfârșitul | (niște) sfârșituri | sfârșiturile |
| genitive/dative | (unui) sfârșit | sfârșitului | (unor) sfârșituri | sfârșiturilor |
| vocative | sfârșitule | sfârșiturilor | ||
Derived terms[edit]
See also[edit]
Verb[edit]
sfârșit (past participle of sfârși)
- past participle of sfârși
Declension[edit]
Declension of sfârșit
| singular | plural | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
| nominative/ accusative |
indefinite | sfârșit | sfârșită | sfârșiți | sfârșite | ||
| definite | sfârșitul | sfârșita | sfârșiții | sfârșitele | |||
| genitive/ dative |
indefinite | sfârșit | sfârșite | sfârșiți | sfârșite | ||
| definite | sfârșitului | sfârșitei | sfârșiților | sfârșitelor | |||