tăia

Definition from Wiktionary, the free dictionary
Jump to: navigation, search

Romanian[edit]

Etymology[edit]

From Late Latin taliāre, present active infinitive of taliō, from Latin talea (block, bar, cutting). Compare Italian tagliare, French tailler, Friulian taiâ, Portuguese talhar, Spanish tajar.

Verb[edit]

a tăia (third-person singular present taie, past participle tăiat1st conj.

  1. to cut

Conjugation[edit]

infinitive a tăia
gerund tăind
past participle tăiat
person singular plural
first second third first second third
indicative eu tu el noi voi ei
present tai tai taie tăiem tăiați taie
imperfect tăiam tăiai tăia tăiam tăiați tăiau
simple perfect tăiai tăiași tăie tăiarăm tăiarăți tăiară
pluperfect tăiasem tăiaseși tăiase tăiaserăm tăiaserăți tăiaseră
subjunctive eu să tu să el să noi să voi să ei să
present tai tai taie tăiem tăiați taie
imperative - tu - - voi -
taie tăiați

Derived terms[edit]

Related terms[edit]