triplicitate
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
Borrowed from French triplicité.
Noun[edit]
triplicitate f (uncountable)
Declension[edit]
Declension of triplicitate
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (o) triplicitate | triplicitatea | (niște) triplicități | triplicitățile |
| genitive/dative | (unei) triplicități | triplicității | (unor) triplicități | triplicităților |
| vocative | triplicitate, triplicitateo | triplicităților | ||