urăciune
Jump to navigation
Jump to search
Romanian
[edit]Etymology
[edit]From ura + -ăciune. Cf. also Latin ōrātiōnem, whence Romanian orație, possibly a doublet, was borrowed. Compare Aromanian urãciuni.
Noun
[edit]urăciune f (plural urăciuni) (obsolete)
- blessing
- Synonym: binecuvântare
- c. 15th C., Voroneț Codex, folios 62v–63r; edited in Mariana Costinescu, editor, Codicele Voronețean, Bucharest: Minerva, 1981, pages 352–353:
- дїꙟрачелашиσосᲅᲂуе҆сᲂу, ᲂуръчюрилешиблъсᲅемᲂуⷧ҇
- Dintr-același rrostu iesu urăciurile și blăstemul.
- Out of the same mouth proceedeth blessing and cursing. (James 3:10)
Declension
[edit]Declension of urăciune
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) urăciune | urăciunea | (niște) urăciuni | urăciunile |
genitive/dative | (unei) urăciuni | urăciunii | (unor) urăciuni | urăciunilor |
vocative | urăciune, urăciuneo | urăciunilor |
Related terms
[edit]See also
[edit]Further reading
[edit]- urăciune in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language)